Începerea anului universitar – altădată motiv de bucurie, acum motiv de tristețe

Începerea anului universitar îmi oferă prilejul de a le transmite studenților și profesorilor sănătate și putere de muncă pentru a-și duce la bun sfârșit obiectivele propuse. Emoția începerii anului universitar deschide calea unui șir de experiențe autentice, prin care tinerii se vor maturiza.

Educația rămâne cea mai puternică armă. A investi în educație echivalează cu a investi în viitor. O educație de calitate înseamnă beneficii, deopotrivă, individuale și pentru societate: individuale – prin venituri mai mari, creșterea calității vieții, încredere în sine; pentru societate – dezvoltare economică, creșterea spiritului civic, inovare, dezvoltare durabilă, competitivitate.â

Din păcate, starea de decreptitudine cu care se confruntă sistemul educațional din România, comportă o serie de trăsături care îi scad eficiența și competitivitatea în comparație cu sistemele educaționale performante. Începând de la chestiunile privind investițiile în infrastructura educațională și până la programele de învățământ învechite, sistemul educațional românesc devine un proces util dar greoi, inflexibil și mai puțin plăcut. Suntem țara din UE care produce, probabil, cei mai mulți absolvenți care în momentul finalizării studiilor nu au un loc de muncă asigurat.

Neconcordanța între curriculele învățământului românesc și piața muncii este contraproductivă. Așa se face că tineri cu studii superioare și o pregătire solidă ajung să presteze servicii care nu au legătură cu domeniul lor de activitate.

Nu mai amintesc de „exodul creierelor” care aleg să-și valorifice cunoștințele în folosul altor state din cauza salariilor proaste din România.

Începerea anului universitar, altădată un prilej de bucurie, s-a transformat într-un șir de întrebări care pun la încercare capacitatea absolvenților de a se descurca prin forțe proprii. Rutele flexibile de formare și diversificarea domeniilor de învățare ar trebui să se afle în atenția ministerului de resort. Experiențele nefaste ale ultimilor ani de guvernare au „îngropat” învățământul românesc, în special prin subfinanțare, și aceasta constituind un prilej de schimbare a guvernării.

Inițiativa Președintelui României, „România Educată”, este o variantă viabilă care oferă o paletă de răspunsuri utile, din punct de vedere educațional, la provocările cărora țara noastră va trebui să le facă față într-o lume globalizată. Poate nu ar fi rău ca cei care conduc Ministerul Educației Naționale să reflecteze la propunerile oferite de proiectul „România Educată”.

În final, îmi reiterez sprijinul față de studenții și profesorii din România și vă transmit că: România este eternă, o țară în care, constant, resursa umană se află mereu la zenit, iar cea materială mereu la nadir.

Declarație politică susținută la tribuna Camerei Deputaților